Sursă: Hotnews.ro
Irakul și Siria au semnat oficial un acord pentru reconstrucția unei conducte petroliere care va crea o rută alternativă de export pentru petrol, evitând vulnerabilitatea Strâmtoarei Ormuz. Evenimentul a avut loc în cadrul unui summit la Washington, pe 18 iulie 2026, în prezența oficialilor americani, inclusiv a secretarului Energiei, Chris Wright.
Conducta va lega orașul Kirkuk, situat în nordul Irakului, de coasta mediteraneană a Siriei. Capacitatea proiectată a acesteia este de 700.000 de barili de petrol pe zi, fiind închisă din 2003, după avarierea suferită în timpul invaziei americane în Irak. Semnarea documentului a fost făcută de directorul general al Basra Oil Company, Bassem Abdul Karim Nasr, și de Youssef Qablawi, de la Syrian Petroleum Company.
Ce impact va avea această conductă asupra exporturilor de petrol ale Irakului?
Proiectul poate ajuta Irakul să-și crească producția de petrol și să reducă dependența de rutele de export vulnerabile din regiune. În prezent, Irak depinde în mare măsură de portul Basra, situat la Golful Persic, pentru exporturile de petrol. Datele OPEC arată că, în iunie 2026, producția de petrol a Irakului a scăzut cu peste 50% față de februarie, ajungând la aproximativ 1,9 milioane de barili pe zi, comparativ cu 4,2 milioane în perioada pre-conflict.
- Conducta va lega Kirkuk de coasta mediteraneană a Siriei
- Capacitatea proiectată este de 700.000 barili pe zi
- Este închisă din 2003, după avariere
- Irakul este al doilea mare producător de petrol din OPEC
- Proiectul poate reduce vulnerabilitatea exporturilor
Ce alte măsuri iau statele din Golf pentru a evita riscurile din Strâmtoarea Ormuz?
Pe fondul instabilității din regiune, mai multe state din Golf investesc în infrastructură pentru a diversifica rutele de export. Emiratele Arabe Unite construiesc o a doua conductă către portul Fujairah, iar Arabia Saudită analizează extinderea conductei către Marea Roșie cu încă 2 milioane de barili pe zi. Cu toate acestea, analiștii avertizează că aceste măsuri pot reduce doar parțial riscurile geopolitice, deoarece Iranul are în continuare capacitatea de a lovi infrastructura energetică, inclusiv terminale petroliere și depozite de stocare, indiferent de ruta de transport.
Astfel, deși se încearcă reducerea vulnerabilității, riscurile geopolitice persistă, iar regiunea rămâne expusă la tensiuni majore în domeniul energetic.