Sursă: Zf.ro
Claudia Sofianiu, Partener și lider în People Advisory Services la EY România, afirmă că România se află în top 10 în clasamentele europene pentru nomazi digitali, dar nu dispune încă de o strategie clară pentru a valorifica această oportunitate. În ciuda costurilor competitive și a conectivității bune, țara nu diferențiază suficient față de alte destinații.
Citește și: Renault va investi peste 10 miliarde de euro în Franța pentru mașini electrice și modele mai accesibile
Analiza realizată de EY în august 2026 a comparat 40 de țări europene pe indicatori precum costurile, chirii, internet, siguranță, sănătate, limba engleză, spații de coworking și regim de viză. Estonia conduce clasamentul, urmată de Islanda, Portugalia, Muntenegru și Croația, iar România se află în Top 10. Cu toate acestea, poziția în top nu înseamnă automat o strategie eficientă pentru atragerea nomazilor digitali.
Ce înseamnă pentru România poziția în topul nomazilor digitali?
Deși România are infrastructură tehnică și acces la piața europeană, lipsesc cadrul instituțional, managerial și organizațional care să transforme prezența nomazilor în beneficii economice concrete. În orașe precum București, Cluj, Timișoara, Iași sau Brașov, pot fi atrase profesioniști mobili, însă nu există încă o poveste clară și competitivă pentru a-i convinge să aleagă România ca destinație principală.
- Costuri de trai și chirii competitive
- Conectivitate bună și acces la internet de calitate
- Posibilități de coworking și infrastructură tehnică
- Lipsa unui cadru administrativ și legislativ clar
- Deficit de competențe digitale și de specialiști calificați
Care sunt provocările și oportunitățile pentru România?
Potrivit studiului EY, România are avantajul de a atrage profesioniști mobili, dar trebuie să depășească obstacolele legate de ecosistemul local. Lipsa unei strategii coerente și a unui cadru instituțional adecvat limitează potențialul de a transforma această mobilitate în valoare economică durabilă.
De asemenea, țara trebuie să integreze discuția despre nomazi digitali în politicile publice, nu doar ca turism sau relocare temporară, ci ca o oportunitate de transfer de competențe și inovare. În plus, munca de la distanță nu este încă răspândită în România, ceea ce limitează impactul acestei tendințe asupra economiei locale.
În concluzie, România are nevoie de o strategie clară și de politici publice care să sprijine dezvoltarea ecosistemului pentru nomazi digitali, pentru a valorifica pe deplin avantajele oferite de această mobilitate globală.