Sursă: Zf.ro
Claudia Sofianu, Partener și lider al People Advisory Services în cadrul EY România, afirmă că munca nu se desfășoară într-un spațiu izolat, ci în contextul provocărilor economice și sociale ale țării.
Într-un interviu recent, ea subliniază că presiunea asupra angajaților a crescut în ultimii ani, fiind influențată de factori precum digitalizarea, responsabilitățile familiale și programul prelungit de lucru. Studiul realizat de Consiliul Economic și Social în 2025 arată că, în România, angajații lucrează în medie 38,8 ore pe săptămână, peste media UE de 36 de ore.
De asemenea, raportul evidențiază că sistemul actual de organizare a muncii nu susține sustenabilitatea pe termen lung, fiind o cauză a fluctuației de personal și a dificultăților în atragerea talentelor. În plus, decalajul de ocupare între femei și bărbați în România rămâne semnificativ, de 18,1 puncte procentuale, comparativ cu 10 în UE.
Impactul modului de muncă asupra performanței și sustenabilității
Specialista afirmă că nu există o separare clară între viața profesională și cea personală, ci o singură existență în care munca trebuie să fie organizată astfel încât să nu afecteze sănătatea și echilibrul angajaților. Programul rigid și volumul mare de sarcini contribuie la oboseală, decizii de retragere din piața muncii sau chiar migrație.
- România are o rată de ocupare de 69,5% în 2025, sub media UE de 75,8%
- Durata medie de lucru efectivă pe săptămână este de 38,8 ore, peste limita europeană
- Decalajul de gen în ocuparea forței de muncă este de 18,1 puncte procentuale
- Lipsa flexibilității în organizarea muncii afectează productivitatea și atragerea talentelor
Contextul economic și social al pieței muncii din România
Claudia Sofianu precizează că, în condițiile actuale, companiile trebuie să adapteze politicile de resurse umane pentru a face față provocărilor. Flexibilitatea și echilibrul între muncă și viața personală devin elemente cheie pentru menținerea performanței și reducerea fluctuației de personal.
Ea adaugă că, pentru a asigura sustenabilitatea, este nevoie de politici publice și strategii de angajare care să țină cont de responsabilitățile reale ale angajaților, precum și de nevoia de flexibilitate în programul de lucru. În final, munca trebuie să devină un factor de dezvoltare durabilă, nu o sursă de epuizare și excludere socială.